Lumina monosilabica curbata pe retina incetosata de negura neantului, descompunere sfidatoare, am pierdut lupta cu timpul. Litere oropsite isi gasesc loc tremurand pe intinsul web, lacrimi de jale in intunecimea noptii, fiara hilara a nebuniei, agasanta faptura. Culoare nescrisa, balsam de lesuri vii, moarte in priviri si glasuri de diavoli.
De vise ti-e draga, din vise ai scos-o, de-acolo ai omorat-o in fiecare zi ca un animal de prada, cu ghiara necrutatoare ai strapuns faptura firava, ai distrus tot. Ai ingenunchiat sentimentele, ai adus ura in jurul tau ca un colb albastru de veselie amagitoare. Corabie singuratica in mare involburata pe intinsul senin de voci stinghere. Cumpana a destramat tot, arde de vie in inchipuirea carismatica a rasului malefic, carbune candid de dorinta indescifrabila.
Combinatie desarta de file albe inchise pe veci sub lacatul dezaxarii psihice. Incredibilul nu mai exista prin faptura si spirit, e doar sange inchis de lumina sarcastica, e ochi de vultur strapuns de lance, e vietate de turma inghetata sub apa, e praf pentru eternitate.